EXCLUSIV. Vocea românului din ”exil” despre cartea românească : “Noi, românii, continuăm să citim românește în primul rând, ne învățăm copiii să vorbească și să citească românește”

Simona Rău este numele unei românce din Teleorman, licențiată în  Științe Economice, care de șase ani a ales, la fel ca mulți alții, drumul străinătății. A locuit aproape cinci ani în Marea Britanie, iar de 7 luni, Simona s-a mutat în Austria. Cel mai valoros transport de pe ruta Anglia – Austria au fost zecile de cutii cu cărți, iar cel mai trist moment a fost când a trebuit să se despartă de multe titluri înainte de mutare. Simona le-a găsit însă alte cămine, alți proprietari care să le îndrăgească și să le prețuiască la fel de mult ca și ea. Aflată la peste 1000 de kilometri distanță, ea face cunoscută cartea și autorul român în rețelele de socializare. Simona Rău își alocă timp nu doar lecturii, ci și exprimărilor în scris a sentimentelor pe care i le-a trezit un titlu sau altul, un scriitor sau altul, o poveste sau alta.

Gândul: Bună, Simona! Îți mulțumim pentru acordarea acestui interviu.

Simona Rău: Mulțumesc și eu!

Gândul: De câți ani ești plecată din România și ce a stat la baza emigrării? A existat un motiv anume sau a fost mai mult dorința de a schimba ceva în viața ta?

Simona Rău: Sunt plecată de 6 ani din țară. Inițial am plecat pentru că soțul obținuse un job la o firma din Marea Britanie,  apoi știi cum este, vin copiii și îți dorești pentru ei tot ce este mai bun.

Gândul: În ultimii ani au existat atâtea și atâtea discuții legate de diaspora, pro sau contra. Motivele, după cum toată lumea le știe, au fost variate. Ceea ce este totuși interesant de știut pentru românul de acasă este – cum se vede străinătatea în ochii românilor și cum o simte inima?

Simona Rău: Străinătatea înseamnă uneori singurătate, înseamnă dorul permanent de părinții lăsați acasă, de prieteni, frați, surori. Dacă nu îți găsești oamenii  cu care să legi prietenii, să poți să creezi niște relații, nu știu să ieși la un grătar în weekend, de exemplu, simți singurătatea oriunde te-ai afla. Nu totul se rezumă la bani, ai nevoie și de oameni buni în jurul tău.

Gândul: Cum sunt românii percepuți în străinătate?

Simona Rău: Când m-am mutat eu prima dată in Liverpool, vecinii mei (englezi) credeau despre români că ,,fură”, părere creată din mass media, cel mai probabil. Apoi cu timpul, cunoscându-ne, și-au schimbat părerea. Consider că omul sfințește locul. Și depinde doar de noi ce impresie lăsăm pe unde trecem.

Gândul: Aș vrea să îți pun o întrebare referitoare la educația școlară și asta pentru că, în paginile de socializare, am observat că militezi puternic pentru o școală modernă, cu o programă aerisită și care să țină pasul cu evoluția vremurilor pe care le trăim. Cum și ce studiază copiii înscriși în alte sisteme europene, în  comparație cu cei  România? 

Simona Rău: Poate este mult spus militez, dar da, consider că am avea nevoie de o programă mai aerisită, bazată pe experimente, pe interacțiune, nu pe învățat pe de rost. Uite,  pe vremea când am făcut eu școala,  la ora de istorie, când se comemora ziua Holocaustului,  ți se povestea despre  Hitler, cine a fost el și ce a făcut, date… Ei bine, consider că avem nevoie să știm mai mult decât date. Istoria înseamnă trăiri, înseamnă povești, suferință, victorii, curaj, umanitate. Poate că ar trebui să introducem cărți despre Holocaust, profesorii să recomande cărți pentru ca adolescentul să înțeleagă mai bine importanța istoriei, astfel putem spune  ,,niciodată nu vom uita”.  În programa de Bacalaureat există aceleași cărți  clasice de zeci de ani, poate că ar trebui să mai introducem și ceva nou, uite, de exemplu, cartea lui Marius Albert Neguț, ,,Cerberus’’.

Fata mea cea mare a făcut în Marea Britanie grădinița și câteva luni de clasa 0, deci mă voi raporta la partea de clase primare. Încă din primele luni de școală se pune accentul pe citit. Ți se dă cărticică la citit săptămânal.

Se recomandă părintelui să îi citească copilului zilnic, cel puțin 20 de minute, nu contează că este carte de povești sau un simplu ziar. Astfel, un copil de la clasa 0 știe să citească singur. Clasa 0, ca și vârstă, începe de la 4-5 ani. Ideea de bază este să nu streseze copilul, să fie relaxat, să învețe din plăcere.

Gândul: Tu sau alt român ca și tine, plecat de ani și ani de acasă, credeți că la un moment dat și în România am putea avea un sistem educațional cât de cât “sănătos”, în sensul : trup, minte și spirit?

Simona Rău: Da, cred. Avem oameni valoroși în țară care încearcă să miște lucrurile.

Gândul: Crezi că dacă ai fi rămas în țară, astăzi ai mai fi gândit la fel?

Simona Rău: Nu știu, probabil că dacă nu plecam din țară, nu aveam cu ce face comparație.

Gândul: În țară, dar și pe rețelele de socializare, s-a creat această falsă, după părerea mea, idee potrivit căreia românul își vorbește de rău românul. Și totuși, mă gândesc că un om ca tine ar avea câte ceva de spus referitor la acest subiect. Și asta pentru că, întorcându-mă la marea ta iubire, literatura, faptele tale vorbesc de la sine. Pentru cititorii noștri, ai putea chiar să ne detaliezi ce faci tu și alți români plecați pentru cartea și scriitorul român?

Simona Rău: Noi, românii, continuăm să citim românește în primul rând, ne învățăm copiii să vorbească și să citească românește. Eu, personal, cumpăr cărți ale autorilor străini cât și români și postez în diferite grupuri de lectură pe social media părerea mea despre cărțile citite.  Încercăm să promovăm lectura, în special autorii români contemporani. Uite, spre exemplu, eu când plec undeva, îmi iau după mine cărți publicate de scriitorii români pentru a le face poze, apoi le pun pe pagina mea pentru a promova cartea respectivă. Încercăm să promovăm autorii români contemporani.

Gândul: De-a lungul timpului, prin prisma citirii a zeci, poate sute de titluri românești, ai reușit să ai scriitori preferați?

Simona Rău: Da, am câțiva, îmi este greu să mă rezum la unul singur, astfel că o sa îți enumăr: Mihai Eminescu, Mircea Eliade, Adrian Păunescu, Nicolae Dabija, Albert Marius Neguț, Raluca Pavel, Raluca Butnariu, Mădălina Alexandru, Elena Eremencu.

Gândul: În România suntem obișnuiți cu ideea de contradicție. Acum, avem ocazia să descoperim alta. Se spune că românul nu citește, iar voi, cei plecați,  tot români, nu doar că citiți, dar pare să știți mai multe despre autorii români decât o știu cei de acasă. Oare din ce motiv?

Simona Rău: Cred că cei care nu știu despre autorii români contemporani, au avut probabil o experiență mai puțin plăcută cu vreo carte și și-au format fie o părere nu tocmai bună, fie au refuzat să mai citească autorii români. În cazul meu, de exemplu, până să mă înscriu în grupurile online de literatură, unde sunt promovați cei mai mulți dintre autorii români, nici eu nu știam despre existența multora dintre ei sau despre titlurile acestora.

Gândul: Crezi că la un moment dat, scriitorul român va putea să aibă recunoașterea celui din afară? Și dacă da, cum s-ar putea ajunge la o asemenea performanță?

Simona Rău: Da, sunt convinsă că da, dar cred că prima dată trebuie cucerită piața de carte din țară, pentru ca mai apoi să găsești pe cineva care să poată face retroversiune, să poată traduce manuscrisul din română în altă limbă de circulație internațională. Doar în felul acesta, cu povestea tradusă, scriitorul român s-ar putea face remarcat în afara țării. Cred că toate acestea țin de editură, dar și de autor. Ceea ce cred că lipsește cu adevărat scriitorului român și cărții sale este promovarea.

Gândul: Simona, uite ce îți propun, în final. Pentru toată dedicația ta față de carte, pentru toată această bucurie pe care o ai față de cartea și autorul român, numește un titlu și un autor, iar noi, vom face tot posibilul ca povestea să-ți ajungă semnată chiar de către preferatul tău. Ce spui despre asta?

Simona Rău: Îngeri Rătăciți, Marius Albert Neguț.

Gândul: În numele tuturor, cred că și ei sunt în asentimentul meu, vreau să îți mulțumesc pentru aceste momente și pentru informațiilor, pe care cred că mulți le vor găsi interesante și actuale.

Simona Rău: Îți mulțumesc și eu!